Orașul Căușeni
Administrația Publică
Relații cu Publicul
Informație Utilă
Arhiva Site-ului

DEMOCRAŢIE, TE IUBIM…ŞI AŞTEPTĂM SĂ TREACĂ FURTUNA CU POTLOGARI!


Categoria: Relații cu Publicul » Editorial       Data: 22-12-2011, 14:11
DEMOCRAŢIE, TE IUBIM…ŞI AŞTEPTĂM SĂ TREACĂ FURTUNA CU POTLOGARI!


M-am plictisit de politicieni! Nu le mai gust nici umorul involuntar de autobază, nici balivernele false de gagiu popular, nici levantinismele mărunte, nici abureala asta de tătucă eroic, care-şi apără poporaşul neajutorat de nedreptăţile istoriei, de hoţi, de tătari, de criza economică, de turci, fanarioţi sau holeră. Însă cel mai tare au ajuns să mă irite „argumentele“ lor.
Nişte sofisme jenante, preluate apoi şi înmulţite ca un ecou de toată hoarda lor de emuli intelectuali, de la vlădică la opincă. Un cor vesel de orgasme mimate patetic, sub bagheta erectă a aceluiaşi dirijor. Cel mai drăguţ e “miau-miaul” cu modificarea Constituţiei. Pare că se are un fix cu Constituţia asta, deşi, paradoxal, pînă acum le-a adus, săraca, o mulţime de satisfacţii.
Presupunînd că ai absolvit măcar liceul de tinichigii, la secţia ospătari, loc unde ţi s-a predat cu forţa un curs scurt de democraţie, şi tot îţi crapă obrazul de ruşine auzind şi văzînd multe din cele care se fac azi în Republica Moldova.
Pe bune, singura chestie raţională pe care o mai poate face azi concetăţeanul meu - adecvat, bun, cumsecade, paşnic şi democrat e să aştepte să treacă ceea ce ne umple astăzi ecranele televizoarelor, paginile de ziare, portalurile de ştiri, birourile de şefi, sălile de şedinţă, orice, unde se poate strecura această molimă. Aşa cum aştepţi să treacă o furtună cu grindină care-ţi loveşte livada! În fond, ce-ai putea face? Să polemizezi cu forţele dezlăn¬ţuite ale naturii umane?

VREAU BROM PENTRU UN INTERES DE-AL MEU, DE CONSUMATOR!


Categoria: Relații cu Publicul » Editorial       Data: 14-12-2011, 12:30



VREAU BROM PENTRU UN INTERES DE-AL MEU, DE CONSUMATOR!




“Scăderea puternică a inflaţiei a dus la creşterea interesului populaţiei pentru consum, pentru servicii şi produse." – a declarat nu demult un tip important, a cărui funcţie nu poate fi precizată cu exactitate, ori prim ministru, ori preşedinte, ori ministru, depinde.
Propoziţia de mai sus e un lucru minunat şi miraculos. Ar trebui scrisă cu litere de aur în catastiful guvernării. De n-ar ţine de magie, ar trebui brevetată la AGEPI. Ar trebui să răsară un geniu al argumentului bancar, un rege al epistemologiei financiare să ne explice cum mama dracului a crescut interesul populaţiei pentru consum, pe ce bani? Sau e vorba de vechiul sport autohton, aruncatul cu privirea, cu nasul lipit de vitrină, cu limba scoasă de-un cot, de partea cealaltă a consumului? Din punctul ăsta de vedere, declar că interesul meu pentru Lamborghini, masaj erotic cu final fericit, lingouri de aur şi croaziere pe Mediterană a crescut enorm şi monstruos. De-abia îl mai ţin, cu ambele mîini încleştate.
Mult iubite şi stimate economist şef, înălţimea voastră, magistre, băi, faţă, fără venituri suplimentare nu există creşteri ale consumului, poate să se dea interesul cetăţeanului peste cap de trei ori. C-o fi mare, c-o fi mică, existenţa oricărei inflaţii (desigur, cea mai mică, dar veselă din sud-estul Europei) e garanţia că populaţiei îi va merge, şi în 2012, mai rău, fără blestematele, nedoritele, ruinătoarele creşteri salariale.
Da, dar interesul creşte. Ce ne facem? Daţi-i niţică bromură, să nu-şi dea chiloţii jos la intrarea în ridicol.

Contacteaza autorul
grubii.lilia@mail.ru

Criminalilor! Chiar ne omorîţi căţeluşii?


Categoria: Relații cu Publicul » Editorial       Data: 25-11-2011, 11:55

Criminalilor! Chiar ne omorîţi căţeluşii?

Înţeleg că s-a rezolvat cu maidanezii. De-acum, e la latitudinea primarilor dacă-i sterilizează sau nu, dacă-i eutanasiază sau nu, dacă-i iau acasă sau nu, dacă le pun fundă roşie sau nu, dacă-i pun în lesă şi scot personal câte 3-4000, dimineaţa, la pipi, în părculeţ sau nu…
Mai înţeleg că nimeni nu se grăbeşte să le ia gâtul şi că majoritatea edililor au decis să găsească soluţii împreună cu cetăţenii. Foarte bine, perfect, dar ceva îmi zice că o să ne aflăm în aceeaşi situaţie şi peste 20 de ani. Pentru că cetăţenii sînt împărţiţi în trei mari categorii:
1. cetăţenii care vor ca maidanezii să moară
2. cetăţeni care vor ca toţi oamenii care vor moartea maidanezilor să moară
3. cetăţeni mai moderaţi, care vor să se rezolve problema, nu neapărat prin vărsare de sânge, dar să se rezolve dracului odată
Cu voia dumneavoastră, în a treia categorie intru şi eu, însă noi, ăştia, de la numărul 3 sîntem cam puţintei. Mulţi sînt cei din categoriile 1 şi 2 şi extrem de vehemenţi. Pe cei din categoria 1 îi înţeleg, pentru că am avut şi eu o perioadă cînd voiam ca toţi maidanezii să moară, doar-doar oi scăpa de o căţea care mă hărţuia furibund şi sărea de două ori pe zi, cu ochii bulbucaţi, la gâtul meu. Şi pentru că, din cînd în cînd, chiar se lasă cu victime, ceea ce mi se pare inadmisibil în anul 2011 şi într-o ţară care se pretinde civilizată.
Îi înţeleg şi pe cei din categoria 2. Sînt suflete sensibile şi iubesc mult, mult, mult de tot animalele. Ei se împart, la rîndul lor, în două categorii: una foarte mică, de cetăţeni care chiar au făcut şi fac ceva pentru cîinii pe care-i apără (i-au dus la doctor, i-au deparazitat, au adoptat unul-doi, au mai convins şi pe alţii să adopte etc. etc. etc.) şi una, imensă, de cetăţeni care n-au făcut nimic, niciodată, pentru un maidanez (cel mult i-au aruncat nişte oase lu’ Fetiţa, din faţa blocului, şi îi zic “Cuţu-cuţu” de cîte ori trec pe lîngă ea, ceea ce mi se pare egal cu zero), dar vor moartea celeilalte tabere, pentru că ei au suflet şi iubesc mult, mult, mult de tot animalele. Ăştia, ultimii, mă enervează, recunosc, şi mă fac să înclin mai mult către tabăra nr. 1, atunci cînd apar şi se manifestă isteric.
Ăsta e motivul pentru care pariez că şi peste 20 de ani vom avea aceeaşi problemă. Primarii se vor trezi la mijloc, între cele două tabere vehemente, şi nu vor mai reuşi să iasă de acolo. Dac-ar fi după mine, le-aş închide gura celor care vor cu orice preţ vărsare de sînge şi le-aş da cîte-un căţeluş să mîngîie iubitorilor isterici de animale. Să vorbească doar cei din tabăra 3. Pe rînd, echilibrat, pragmatic, orientat către soluţii. Ultima-ultima soluţie să fie eutanasierea. Dar, dacă toate cele dinaintea ei nu funcţionează, atunci să se eutanasieze, primesc!
N-o să se ajungă acolo, din cauza gălăgiei din jurul subiectului. Ba mai mult, n-o să se rezolve nimic. De-aia zic: în loc să zbierăm “Criminalilor! Ne omorîţi căţeluşii!”, nu mai bine punem o întrebare cu calm? Ceva gen… “Criminalilor! Chiar ne omorîţi căţeluşii?”.




ÎN CE CREDINŢĂ SE VOR UNI PEŞTE CU CALICUL


Categoria: Relații cu Publicul » Editorial       Data: 18-11-2011, 11:30
ÎN CE CREDINŢĂ SE VOR UNI PEŞTE CU CALICUL



Deşi moldovenii dau mai curînd impresia unui popor bisericos decît credincios (altfel cum s-ar explica unele dintre caracteristicile sale, de exemplu, şpaga, furtul şi minciuna?), un sondaj proaspăt, realizat de Fundaţia Soros, ne aduce la cunoştinţă că 94% dintre concetăţenii noştri cred că există un Dumnezeu (deşi părerile diferă în ceea ce priveşte forma acestuia).
Pasiunea moldovenilor pentru forţele supranaturale, de natură divină sau nu, se oglindeşte în faptul că 60% cred în deochi, 47% în clarvăzători/ghicitoare/tămăduitori, 25% în astrologie şi 23% în extratereştri – iar 87% cred în existenţa Raiului.
Deşi cifrele sunt neaşteptat de mari, ele nu sunt şi neaşteptat de inexplicabile – ba dimpotrivă. Este mai mult decît normal ca moldovenii să creadă în lucruri care nu se văd – pentru că în ce „ceva” vizibil se mai poate avea încredere în Republica Moldova zilelor noastre? Statul care construieşte autostrăzi imaginare pe bani cît se poate de reali, care intră mereu în aceleaşi buzunare? În niciun caz.
Politicienii care nici măcar nu-şi mai dau osteneala să vopsească cioara cînd încep să umble cu ea înainte de alegeri? Nooo. Poliţia care îi arestează numai pe cei care nu îşi permit să nu fie arestaţi? Puţin probabil. Liga lui Mitică, guvernul lui Todică, opoziţia lui Pontonescu, procuratura lui Peşte? Toate sunt profund discreditate. Şi deci credem şi noi în ce mai rămîne, că doar-doar şi poate-poate vom avea în Rai salariile şi pensiile pe care nu le-am avut pe pămînt, şi pe care le vom bea, acolo sus, cot la cot cu un extraterestru cu care ne vom înţelege de minune pentru că este născut în Scorpion, cu ascendent în Leu.


Contacteaza autorul

grubii.lilia@mail.ru

Şoferi, o boală cumplită face ravagii pe şosele!


Categoria: Relații cu Publicul » Editorial       Data: 14-11-2011, 04:10


Şoferi, o boală cumplită face ravagii pe şosele!


Ştirile au ajuns să nu fie ştiri destul dacă n-au subiecte gen „spulberaţi pe şosea”, „X morţi în urma unui accident rutier”, şoc pe traseul Y” etc, etc. Motive se invocă o mulţime, care mai de care mai năstruşnice şi neverosimile, care de fapt sunt de importanţă zero pentru cei care şi-au găsit obştescul sfîrşit în trafic. Asta mă face să cred că o nouă molimă ameninţă să dea năvală peste omenire, după gripa aviară, cea porcină şi boala vacii nebune. O molimă care-i afectează, culmea, numai pe şoferi. Indiferent că e vorba de bizoni sau de cetăţeni cumsecade, boala asta poate lovi oricînd, aşa că luaţi-vă măsuri de precauţie şi aveţi grijă ce şi pe unde mîncaţi.

Altfel, riscaţi să păţiţi ca şoferul tirului care a făcut ravagii în Ungaria şi care, aflăm abia acum, era bolnav copt cînd a plecat la drum.

Sfidînd recomandările medicilor, omul, în loc să stea acasă, liniştit, să-şi trateze diareea şi, eventual, vorba bancului, să facă şi-o baie, a decis să se îndoape cu medicamente şi să plece în cursă. Dar vezi fatalitatea cînd e să lovească ea? Pe bietul şofer l-a cuprins somnul, de la hapuri, şi praf i-a făcut pe bieţii muncitori.

Ei, să vedeţi acum cîţi berbeci care bagă copita în acceleraţie o să spună că, de fapt, pe ei îi tăia rău o anumită nevoie fiziologică stringentă şi d-aia nici nu şi-au dat seama că, de fapt, vîjîiau pe contrasens şi omorau oameni nevinovaţi. Şi, la o adică, puneţi-vă în locul lor: cînd vin crampele alea în rafale, îţi mai arde să respecţi linia continuă şi semaforul?

Avocaţii nici nu vor mai trebui acum să găsească motive, ba că n-a ţinut frâna, ba c-a sughiţat şoferul, ba că s-a întors să-i facă ochi dulci unei tipe! Nu, tot ce au ei de făcut e să vină cu o ţidulă medicală, din care să rezulte că bietul ucigaş din culpă făcea, da, doamnelor şi domnilor martori, da, onorată instanţă, făcea pe el! Iar dacă acuzatul mai e şi vreo huidumă pîntecoasă, e suficient ca judecătorii să-şi imagineze doar ce-ar fi însemnat să dea pîntecăraia peste el şi condamnarea cu suspendare e ca şi dată!

În concluzie, stimaţi conducători auto, sfatul nostru colegial ar fi ca, data viitoare cînd vă urcaţi la volan nu doar să nu beţi, ci, mai ales, să nu vă mai atingeţi nici de mîncare, cu cel puţin două zile înainte! Nu de alta, dar, în domeniul accidentelor rutiere, precum vedeţi, lucrurile stau invers: mîncarea e temelie, băutura-i fudulie!

Contacteaza autorul

grubii.lilia@mail.ru

Unde e ieşirea din teatrul absurdului?


Categoria: Relații cu Publicul » Editorial       Data: 11-11-2011, 12:00


Unde e ieşirea din teatrul absurdului?



Mă visez într-o sală de cinema cot la cot cu Stan şi Bran mâncând floricele şi bând Coca-Cola. Dar pe ecran nu e nicio veselie. Poate o tragicomedie: discursuri ţinute la scara avionului – ăla vechi de 58 de ani, cu care a zburat şi Gheorghe Gheorghiu-Dej…

Trăim într-un perpetuu Triunghi al Bermudelor de care noi, personal, ne-am putea dispensa. Mai puţin unul: simţul umorului. Ca vechi Lup de mare, domnul Preşedinte pare să fi uitat sintagma liniştea de dinaintea furtunii. Să vedem cum va fi liniştea de dinaintea dezastrului…

Într-o ţară care şi-a vândut şi apa din fântâni şi solul şi subsolul (cu averile lui cu tot) ne simţim mai confortabil lângă celebrele personaje despre care am amintit: Stan şi Bran. Mai ales că filmul se termină cu nişte şuturi în fund ce par să prezică viitorul nostru în cadrul Comunităţii Europene.

La uşa cinematografului ne privim o clipă nedumeriţi: Unde mama dracului scrie IEŞIRE??? Că stăm aici de douăzeci şi de ani!

Contacteaza autorul

grubii.lilia@mail.ru

Unde e ieşirea din teatrul absurdului?


Categoria: Relații cu Publicul » Editorial       Data: 16-10-2011, 12:00
Mă visez într-o sală de cinema cot la cot cu Stan şi Bran mâncând floricele şi bând Coca-Cola. Dar pe ecran nu e nicio veselie. Poate o tragicomedie: discursuri ţinute la scara avionului – ăla vechi de 58 de ani, cu care a zburat şi Gheorghe Gheorghiu-Dej…
Trăim într-un perpetuu Triunghi al Bermudelor de care noi, personal, ne-am putea dispensa. Mai puţin unul: simţul umorului. Ca vechi Lup de mare, domnul Preşedinte pare să fi uitat sintagma liniştea de dinaintea furtunii. Să vedem cum va fi liniştea de dinaintea dezastrului…
Într-o ţară care şi-a vândut şi apa din fântâni şi solul şi subsolul (cu averile lui cu tot) ne simţim mai confortabil lângă celebrele personaje despre care am amintit: Stan şi Bran. Mai ales că filmul se termină cu nişte şuturi în fund ce par să prezică viitorul nostru în cadrul Comunităţii Europene.
La uşa cinematografului ne privim o clipă nedumeriţi: Unde mama dracului scrie IEŞIRE??? Că stăm aici de douăzeci şi de ani!
Contacteaza autorul
grubii.lilia@mail.ru

Notiţe de octombrie


Categoria: Relații cu Publicul » Editorial       Data: 15-10-2011, 12:00


Notiţe de octombrie




E mijlocul lui octombrie. Dacă am fi furnici, am aduna provizii pentru iarnă. Fiind greieri, cântăm ca proştii la scripcă. Dar e ok, pentru că asta facem în fiecare an, şi până acum n-am murit nici de foame, nici de frig. Ce fraiere-s furnicile!
Mare meserie şi asta de traficant şi ciorditor! Dacă n-ai talent şi calităţi, mai bine nu te apuci, te iei de muncă cinstită şi mare avere nu faci, dar stai la aer curat, dormi noaptea liniştit şi nu te caută baubau să dai cu subsemnatu’ despre una ş-alta la cele mai năstruşnice ore. Şi mai ales vezi de anturaj, nu te înhăita cu toate muhaielele, care-şi umplu nădragii când e vorba de 3, 4 anişori la mititica şi sunt în stare să-şi amintească toate alea, doar aşa, să facă rău la oamenii cinstiţi.

Moartea lui Steve Jobs, directorul-dictator al celei mai valoroase companii din lume, Apple, a lăsat un gol în sufletele, inimile şi, bineînţeles, minţile oamenilor. Media din întreaga lume au pus steagul în bernă, chemând diverşi experţi (în ce, în moarte?!?) să povestească cât de important a fost Steve Jobs pentru omenire.
Majoritatea comparaţiilor îl puneau pe american în tovărăşia lui John Lennon, JFK şi Thomas Alva Edison; „fără Jobs“, ni s-a zis fără umbra unei şovăieli, „lumea ar fi mai puţin bună astăzi“. Iar în orele de după moartea lui, Facebook s-a transformat într-o carte de condoleanţe, venite din partea unor oameni pe care îi lega de Jobs un singur lucru: faptul că i-au băgat bani în buzunar. Ar fi ca şi cum în momentul decesului directorului de la Gazprom, toţi cei care se încălzesc iarna cu gaz rusesc cumpărat la suprapreţ ar începe să verse un şuvoi de lacrimi de crocodil şi de postări cu „RIP“ – şi eventual să aprindă o lumânare de la aragaz, pe care s-o ducă în faţa sediului Gazprom din Chişinău, numit elegant Moldova gaz.
Dar să revenim la Jobs: aparent, înainte de sosirea lui printre muritori, nu existau nici telefon, nici computer, nici laptop, nici player de mp3-uri. El le-a inventat pe toate, cu mâna şi creierul lui, aducând omenirii pacea, salvarea, hrana şi liniştea sufletească şi spirituală.
Ceea ce, între noi fie vorba, este puţin exagerat.
De acord, produsele Apple sunt mai frumoase, mai inovative şi mai uşor de folosit decât cele ale concurenţei. Cu mult, chiar. Însă de aici până la a spune că iPod-ul a revoluţionat felul în care ascultăm muzică mi se pare un pas nu numai cam mare, dar şi cam nesimţit. Bănuiesc că nu sunt singurul care îşi aminteşte să fi ascultat mp3-uri pe un player înainte să apară iPod, să fi vorbit la un telefon mobil înainte să fie lansat pe piaţă iPhone sau să fi avut un laptop care să nu fie un Mac.
Dacă Jobs a revoluţionat ceva, atunci nu este vorba despre stilul de viaţă al celor câteva milioane de oameni care îşi permit produsele Apple, dintr-o populaţie planetară de 7 miliarde, ci despre dispoziţia noastră de a arunca sume enorme de bani pe nişte jucării frumoase: în loc să facă produsele high-end mai accesibile, Jobs ne-a făcut pe noi mai fraieri. Dar e şi asta o realizare, la urma urmei.
Contacză autorul
grubii.lilia@mail.ru

Vreau să-mi asum și eu responsabilitatea


Categoria: Relații cu Publicul » Editorial       Data: 12-10-2011, 12:00


Vreau să-mi asum și eu responsabilitatea


Ce vrei să te faci, puștiule, cînd crești mare? Păi, vreau să mă fac un nene nesimțit care-și asumă responsabilitatea și pe care-l doare-n cot. Chestia asta trebuie băgată în școli, la Educație Civică sau Sport.
Apare cîte unul, cum apar ei des, și zice: “Care-i, mă problema? Că nu ne dau ceea sau ceea, ca nu avem una sau alta? Și ce-aveți cu cutare sau cutare?… Mi-asum eu totul. Deci, gata, hai, roiu’! Spargeți bîlciul, că s-a rezolvat.”
Așa, și?… Păi, nimic, gata, asta a fost tot. Și-a asumat bărbatul de stat totul și putem să mergem acasă, noi, copiii.
Nu-și dă nimeni demisia, nu își pune cenușă în cap, nu-și rupe nimeni hainele de pe el? Ei bine, nu. Și-atunci ce înseamnă chestia asta cu asumatul responsabilității? E doar așa, ca să nu rămînă responsabilitatea neasumată? Da.
Dar eu,toanta, cea care-mi plătesc dările la stat la zi, și casc gura la tine, iar tu îmi spui că peste un an va fi bine? Eu ce să fac dacă-mi plănuiesc viața în funcție de promisiunile tale, iar tu vii apoi și-mi zici că îți asumi?
Cînd o să apară tanti cu registrul la ușă să mă întrebe de taxe, o să-i spun așa: “Vrei bani? Nu-ți dau nimic, îmi asum totul. Și nu-i mai deranja nici pe vecini, că-mi asum și pentru ei. Hai, tai-o, fălcoaso, că s-a rezolvat!”
Contacteaza autorul
grubii.lilia@mail.ru

Scufiţa Neagră sau Poveşti de adormit bătrînii


Categoria: Relații cu Publicul » Editorial       Data: 25-09-2011, 12:00



Scufiţa Neagră sau Poveşti de adormit bătrînii


Că tot sunt la penibilă modă poveştile în politică, la adormit adulţii, ele devin mai realiste şi mai sincere decât „au trăit fericiţi până la adânci bătrîneţe“.
Apropo chiar de adîncile bătrâneţe, ele au perspectiva de a depăşi Groapa Marianelor, ca nivel de trai.
Tăierile, amânările indexărilor şi promisiunile sadice de tipul „indexări la pensii de 9 la sută, dar din 2012“ (împreună cu opţiunea deloc veselă pe care o lasă deschisă formularea şi faptul că respectivele 9 la sută încă sunt cu ţăpoiul pe apă, ţinând cont de faptul că Dumnezeu ştie cînd va fi aprobat Bugetul) – toate astea ajută flotabilitatea pe linie cam la fel de bine ca nişte saci cu pietre legaţi de gît. Deloc de mirare, deci, că şi aici se actualizează o poveste.
Ea e cam aşa şi promite coşmaruri: Scufiţa Roşie nu mai are timp să zburde prin pădure cu coşul plin de bunătăţi pentru bunica. E ocupată să zburde prin cluburi şi să înveţe pentru BAC – a treia încercare, of! Flămândă şi terorizată de urletele lupului, rămas şi el fără haleală şi braconat de tremură blana pe el, bunica îşi caută, aşadar, coşul ăl’ bun de răchită, în care duce pomeni la biserică.
Stă în cumpănă: basmaua verde, basmaua albastră, basmaua azurie, basmaua roşie sau mai bine basmaua neagră? Parcă aia neagră se asortează mai mult cu portmoneul.Cu situaţia dinăuntru.
Numărându-şi banii (leu, pauză, lipsă, gaură), bunica îşi aminteşte c-a auzit de ceva numit „program social“, care ar fi salvarea pensionarilor aidoma vînătorilor din poveste. Numai că acesta este condiţionat de o mulţime de factori, care nici pe departe nu depind de bunică. Doar că pînă vine salvarea, bunica ar putea să nu ajungă, pilula de consolare fiind cei 200 de lei, daţi cu bunăvoinţă de vînătorii, care caută soluţia.
Contactează autorul
grubii.lilia@mail.ru



Adrese Utile

Guvernul Republicii Moldova

Presedintia Republicii Moldova

Parlamentul Republicii Moldova

Pagina Oficiala

Proiectul de Sustinere a Autoritatilor Locale din Moldova

Meteo Căușeni


Curs Valutar